Motto:
Drumul spre
„înţelepciune” sau spre „libertate” este un drum spre centrul fiinţei tale.
Aceasta este cea
mai simplă definiţie care se poate da metafizicii în genere.
Mircea Eliade
Poezia Constanţei-Doina Spilca
este presărată cu adevărat de enigme metafizice.
În spatele lor, veghează acel el
ce este prezent în fiecare respiraţie de vers. Cronos ticăie în zgomot de
praf de stele. Dialogul cu macul, ,,toiag printre amintiri”, este unul
firesc, şi de fiecare dată apare curcubeul. Eternitatea are şi ea piatră de
hotar. Iubirea i-a rămas muză, prezenţă tăcută cu fiecare scurgere a timpului.
Veşnicia cuvântului îi mângâie tâmpla în sunetele abacului ce-i numără
ridurile. Acel el, o priveşte zâmbind cu fiecare răsărit de soare.
O poezie interesantă, în mişcare,
aici şi în spaţiul cosmic, cum ar spune şi Blaga. Pentru Doina – Constanţa
Spilca, poezia este ,,esențializare, Univers în bob de slovă”.
O poetă discretă, iubitoare de
neam, pământ românesc şi frumos. Un fin observator al realităţii, un om al
artei prin ceea ce face.
Metafora și filozofia îşi găsesc
locul în spaţiul poetic. Meditativă, nu-i scapă nimic din esenţa vieţii. Îşi
doreşte să rămânem solari într-o lume glacială…
Un volum ce merită lecturat cu
seriozitate. Atât poezia, cât şi interviurile aduc în faţă un creator
interesant prins în vâltoarea vieţii.
Parcursul liric este unul
edificator. Poeta Constanţa – Doina Spilca ni se destăinuie şi ne sfătuieşte ,,să
nu ne rinocerizăm” pentru a rămâne în normalitate.
Mariana Gurza
***