Iubesc omul care-i ca macul roșu de câmp, omul de la o
extremă la alta, de la fragilitate la rezistență, de la sălbăticie la tihna
unduirii, de la roșul dragostei pătimașe la roșul războinic, de la solitudinea
florii de mac la cromatica armonie cu celelalte flori de câmp.
Copyright © Constanța-Doina Spilca
Din volumul „Enigme metafizice”
