Se duce verdele
spre primăvară,
închinăciunea frunzei
spre-a lutului sărut
sub somn de nea
prin foc domol
de ruginiu
duhovnicit
de lacrimi
ancestrale.
***
Tomnatică solie
Se aude
firul de iarbă,
încă văratic,
cum izbândește
povara de lut
din destinul naturii
prin simfonie
spre iască
și vânt.
Se aude
desferecat
de sepale,
triumfătoarea corolă
în roadă,
de mâine,
brumată
de amantlâcul iernii
în divorțul verii.
© Constanța-Doina Spilca