lacrima timpului
se petrece-n apus
lasă-mi amintirile vii
nu le încețoșa în toamnă
mi-e teamă
să nu se risipească
în plumburiu
la cea mai mică adiere
de suflet
© Constanța – Doina Spilca
lacrima timpului
se petrece-n apus
lasă-mi amintirile vii
nu le încețoșa în toamnă
mi-e teamă
să nu se risipească
în plumburiu
la cea mai mică adiere
de suflet
© Constanța – Doina Spilca
fir de nisip
lăcrimând din clepsidră
... uneori numărătoarea-i junețe
alteori
senectute
uneori
jale de bucium
alteori
„Capriciile” lui Paganini
uneori
floare roșie de câmp
alteori
pin de piatră
... iar mărgelele abacului
înșiră anotimpuri sufletești
repetitiv armonice
ori dizarmonice
în zbatere efemeridă
primăvară de mugur verde
arșiță de galben strălucitor
lacrimă ruginie de frunză tristă
și pustiu de alb înghețat
... iar verdele-n patru foi
ursește pe-o ramură de măslin
© Constanța – Doina Spilca
se-nfrigurează nădejdea
primăvăratic tremurândă
în cocon mașter
de alb glacial
© Constanța – Doina Spilca
Din esență-n suprafață
Ea-i tovarășă de viață
Și are supremul gaj
Să mai facă un colaj!
Dimitrie Spilca
6 aprilie 2009
macule
păcălește-mă că ești
păcălește-mă că-mi zâmbești
... din ROGVAIV
© Constanța – Doina Spilca
macule
cum e la tine?
te ninge raza de soare?
te plouă albastrul senin?
te luminează negura nopții?
macule
știi ce e anul?
cronos ticăie
în zgomot asurzitor
de praf de stele?
... ori ...
doar palpită
în lacrimi de abac...
ce fost-au?
macule
însinguratule
ascultă-mi tânguirea de spice de
gheață
... aici
amintirile-s semne de carte
pentru fiecare filă de suflet
© Constanța – Doina Spilca
te du
cu bine
ger uituc
pe-un ram
de repetabil mugur
vino
cu bine
soare blând
de rază roșie
îmbrățișată-n alb
de drag
de pur
de ghiocel timid
© Constanța – Doina Spilca