macule
cum e la tine?
te ninge raza de soare?
te plouă albastrul senin?
te luminează negura nopții?
macule
știi ce e anul?
cronos ticăie
în zgomot asurzitor
de praf de stele?
... ori ...
doar palpită
în lacrimi de abac...
ce fost-au?
macule
însinguratule
ascultă-mi tânguirea de spice de
gheață
... aici
amintirile-s semne de carte
pentru fiecare filă de suflet
© Constanța – Doina Spilca
Omul – mac incomod, al
controverselor, al antonimelor, ... soare și nori, acalmie și vâltoare, ...
toate în tușă groasă. Nu YesMan-ul târâtor și invizibil. Ațâța, provoca
furtuna. Nu suporta „letargia neuronului”. Sub aparența îndârjirii și a
deținerii adevărului absolut era dorința de a incita la duelul în argumente, de
a mobiliza neuronul în loopinguri. Spartanicesc, încerca să-i antreneze pe
ceilalți să devină puternici, luptători, să nu clacheze, să nu-i maculeze, mai
târziu, zoaiele vieții ...
Oho, ... zicerea lui, „ori vă
căliți ori vă căcăliți”.