Mariana Gurza, „Icoană Vie”,
ecoul „Ultimul(ui) strigăt” reverberează în
dăngănit de clopot stelar
bisturiul
criogenat
incizează
efemerul vivifiant
al suspinului
terian
înfrigurează
șira
nervurilor chircite
în funii de
nea
care înnoadă
o serie de
abaculi în glaciațiune
soarele sub
lințoliu
adoarme în
echinocțiul
anotimpului
mut
ce doare-n
cuvinte de dor
într-un vârtej
haotic
de crâmpeie de
viață
ce nu știu a
se orândui
în înțelesuri
pentru alții
șoapte gândite
care sfidează
tăcerea
într-un
strigăt
pentru
lăstarii AENIMA
căință…
nu pot
pătrunde taina șoaptei din vis
de sub
sudoarea coșmarului
șopotul din
roiul de stele
susurul
astrului rece
nevolnic de
lumi pământene
freamătul
palid al aripii de înger
reverberează
amintiri
din fuior de
iubire și prețuire
în căușul
inimii
mulțumescu-ți
prin lacrimă de candelă
LUMINĂ
călăuzitoare
cu dor de
amintirea șoaptei ce-ar fi avut putința... să fie mâine
onorare
celestă întru veșnicie
© Constanța –
Doina SPILCA