te-am rănit
cu o rază de soare
irisul s-a zbătut
între verde și brun
lăcrimă
cascadă-n amonte
limpezi
sorginți pământene
te-am rănit
cu o rază de gând
sufocate răsărișuri
de aduceri aminte
te-am rănit
cu o vorbă
ca focul
vibrantă
în sunet de adio
spre vovedenie
***
© Constanța-Doina
Spilca
***
Text din grupajul „Canon între
infinit și neant” publicat în Revista „Logos și Agape”, Redactor șef, Mariana
Gurza