Dincolo de lumea înghețată în
amăgire, de suficiența sinelui gâfâind în diez sau crispat în bemol, clepsidra
cerne lumina tremurândă de dincolo de real irizând muzicalitatea cuvintelor în
vibrația versului.
Versu-i alb, e vers de viață care
nu-i rimă – armonie.
Poezia-i caleidoscopul zborului
lin, îngeresc, e emoția purificării!
***
„Deși noi mai avem zile,
Nu mai avem parte
S-o (să-l) admirăm
pe doamna (domn) ...
Studiind o carte!”
(Dimitrie Spilca, 16 decembrie
2009, ora 8:08)
***
