binețe arămie
de toamnă văratică
în nuanțe de inimi ruginii
cu lacrimi de puf de păpădie
mă-nfioară
picurii de frunze căzătoare
în nostalgia petrecerii spre
amurguri
de adio
nu tulbur taina,
las misterul atârnat în ramuri
ce vor prinde flori și foșnet
de frunze-n primăvară ...
... timid,
îmi apăr visul – speranță
ce va să-nmugurească
© Constanța – Doina Spilca
