plugușorul vremii
se petrece
prin brazdă de rid
amețitor
în morișcă de destin
în iureș
prin albastrul Geei
petreceți
că ...
ne petrecem
la mulți ani
© Constanța – Doina Spilca
plugușorul vremii
se petrece
prin brazdă de rid
amețitor
în morișcă de destin
în iureș
prin albastrul Geei
petreceți
că ...
ne petrecem
la mulți ani
© Constanța – Doina Spilca
colind cu nașterea în ticăit de
inversă numărătoare
colind de fulg de nea-cumințenia
sufletului
aninat de cetina verde-speranță
cu irizații-bucurii
colind de nădejdea de bine și
lumină
colind de sănătate și belșug
© Constanța – Doina Spilcaa
dor de nuielușa copilăriei
de clinchetul zâmbetului candid
să vă ningă cu tinerețe
cu fapta bună
cu darul omeniei
© Constanța – Doina Spilca
rugă în aură tricoloră
de la bucium de dor românesc
spre-mbrățișarea zării de viitor
senin
la mulți ani
români de pretutindeni
© Constanța – Doina Spilca
sfârșit domol de ruginie toamnă
spre Cap de Iarnă
sântandrei temerar
curajos
luptător
urare de grâu pus la încolțit
de viitor verde
mănos
norocos
și sănătos
© Constanța – Doina Spilca
binețe arămie
de toamnă văratică
în nuanțe de inimi ruginii
cu lacrimi de puf de păpădie
mă-nfioară
picurii de frunze căzătoare
în nostalgia petrecerii spre
amurguri
de adio
nu tulbur taina,
las misterul atârnat în ramuri
ce vor prinde flori și foșnet
de frunze-n primăvară ...
... timid,
îmi apăr visul – speranță
ce va să-nmugurească
© Constanța – Doina Spilca
surâs de amintire
de omul ca macul roșu
de la o extremă la alta
de la fragilitate la rezistență
de la sălbăticie la tihna
unduirii
de la roșul dragostei pătimașe
la roșul războinic
de la solitudine
la cromatica armonie
a lumii pieritoare
duioșie de repetabilă finită!
speranță de infinită luminoasă
stea
© Constanța – Doina Spilca
sunt lacrimă de stea
sunt lacrimă de vise triste și
clinchete de dor de bucurii
sunt lacrimă de soare și negură
ghiulea
sunt lacrimă de viață și
adio-mbrățișare
sunt lacrimă de-apus și dragă
înviere
sunt lacrimă ce picură în
metronom de veșnică iubire
© Constanța – Doina Spilca
Am colapsat precum un rob
Citind la calități infinite
Referitoare la al meu job
Și la traseele-mi finite.
Am fost și rămân un Anonim
Pe care viața asta capitalistă
L-a exploatat cu mult senin
În zona pașnică și tristă.
Morala:
Niciun om nu e divin
Atâta timp cât mai există
În lumea prădalnică capitalistă…
(Cacofonia e intenționată)
Prof. Dimitrie Spilca