între primăvară și vară
adieri de slove-ncununate
cu seninătate
întru sănătate
© Constanța – Doina Spilca
între primăvară și vară
adieri de slove-ncununate
cu seninătate
întru sănătate
© Constanța – Doina Spilca
Țară
Măicuță
râurează fierea pe prund
plouă neghină pe miriști
pârjolu-nfioară pădurea
pustiul seacă suflarea
Țară Măicuță
nu risipi Unirea
nu învrăjbi Omenia
nu adăsta depravarea
nu hingheri Iubirea
pe-arginți
de la lotru
© Constanța – Doina Spilca
Țară
Măicuță
cuvintele-s dor
cuvintele dor lăcrimând
într-un vârtej haotic
și nu știu a se orândui
în înțelesuri pentru alții
© Constanța – Doina Spilca
lacrima timpului
se petrece-n apus
lasă-mi amintirile vii
nu le încețoșa în toamnă
mi-e teamă
să nu se risipească
în plumburiu
la cea mai mică adiere
de suflet
© Constanța – Doina Spilca
fir de nisip
lăcrimând din clepsidră
... uneori numărătoarea-i junețe
alteori
senectute
uneori
jale de bucium
alteori
„Capriciile” lui Paganini
uneori
floare roșie de câmp
alteori
pin de piatră
... iar mărgelele abacului
înșiră anotimpuri sufletești
repetitiv armonice
ori dizarmonice
în zbatere efemeridă
primăvară de mugur verde
arșiță de galben strălucitor
lacrimă ruginie de frunză tristă
și pustiu de alb înghețat
... iar verdele-n patru foi
ursește pe-o ramură de măslin
© Constanța – Doina Spilca