caldă îmbrățișare
urare
de dalbă floare
și
voioșie scânteietoare
© Constanța – Doina Spilca
diezul progres
se sfârșește-n bemol
sufocat în abis.
sirenele sâsâie
amăgitor
magie
de miere amară
sirene șerpești
iluzii spirale
amețitoare
mortale
când desfunda-vom
urechea de ceară?
când slăbi-vom
chinga zăbală?
© Constanța – Doina Spilca
sunt un pământean efemer
în echilibru
între adolescență și matusalemic
între fata verde cu părul pădure
și muma pădurii
între Bach și Rammstein
între senin și negură
se regulă, sunt un echilibru de
antonime
urăsc doar Patul lui Procust
© Constanța – Doina Spilca
greucene
volnicește
voinicește
Luna și Soarele
și
zi-le
de zile
țintate
cu sănătate
și
longevitate
© Constanța – Doina Spilca
alină-ți dorul
pictând iubire
peste depărtări
și cuprinde-l
în îmbrățișări
pictează viitorul
în culorii vii
de bucurii
și sănătate
© Constanța – Doina Spilca
„Din esență-n suprafață
Ea-i tovarășă de viață
Și are supremul gaj
Să mai facă un colaj!”
(Dimitrie Spilca)
macul
toiag printre amintiri
în zi de „da” al veșniciei
...dar
eternitatea are și ea
... piatră de hotar
© Constanța – Doina Spilca
între primăvară și vară
adieri de slove-ncununate
cu seninătate
întru sănătate
© Constanța – Doina Spilca
Țară
Măicuță
râurează fierea pe prund
plouă neghină pe miriști
pârjolu-nfioară pădurea
pustiul seacă suflarea
Țară Măicuță
nu risipi Unirea
nu învrăjbi Omenia
nu adăsta depravarea
nu hingheri Iubirea
pe-arginți
de la lotru
© Constanța – Doina Spilca
Țară
Măicuță
cuvintele-s dor
cuvintele dor lăcrimând
într-un vârtej haotic
și nu știu a se orândui
în înțelesuri pentru alții
© Constanța – Doina Spilca